Luca 17

¹Și au zis către ucenicii săi: cu neputință este să nu vie smintelele, dar vai aceluia prin care vin!

²Mai de folos i-ar fi lui, de s’ar lega o piatră de moară de grumazii lui și să se arunce în mare, de cât să smintiască pre unul dintr’acești mai mici.

³Luați aminte de sine-vă: de va greșì ție fratele tău, ceartă’l pre el, și de se va pocăi, iartă’i lui.

⁴Și măcar de șapte ori în zi de va greșì ție, și de șapte ori se va întoarce la tine, zicând: căescu-mă, iartă’i lui.

⁵Și au zis apostolii Domnului: adauge-ne nouă credință.

⁶Iar Domnul au zis: de ați aveà credință ca un grăunț de muștar, ați zice dudului acestuia: desrădăcinează-te și te sădește în mare, și v’ar asculta pre voi.

⁷Și cine dintru voi având slugă arând sau păstorind, care viind acela din câmp, va zice îndatăș: treci de șezi?

⁸Ci au nu’i va zice lui: gătește’mi ce voiu cinà, și încingându-te, slujește’mi, până voiu mâncà și voiu beà, și după aceea vei mâncà și vei beà tu.

⁹Au doară va aveà har slugei aceleea căci a făcut cele ce i s’a poruncit lui? Nu mi se pare.

¹⁰Așà și voi, când veți face toate cele ce vi s’a poruncit vouă, ziceți, că slugi netrebnice suntem; că ce am fost datori a face, am făcut.

¹¹Și a fost când mergeà el în Ierusalim și el treceà prin mijlocul Samariei și al Galiieei.

¹²Și intrând el într’un sat, l-au întîmpinat pre el zece bărbați leproși, cari au stătut de departe.

¹³Și aceia au ridicat glas, zicând: Iisuse, Învățătorule, miluește-ne pre noi.

¹⁴Și văzându’i, le-au zis lor: mergeți și vă arătați preoților. Și a fost când mergeau ei, s’au curățit.

¹⁵Iar unul dintru dânșii văzând că s’a vindecat, s’a întors, cu glas mare slăvind pre Dumnezeu.

¹⁶Și a căzut cu fața la picioarele lui, mulțumind lui, și acela erà Samarinean.

¹⁷Iar Iisus răspunzând, au zis: au nu zece s’au curățit? Dar cei nouă unde sunt?

¹⁸Nu s’au aflat să se întoarcă să deà slavă lui Dumnezeu, fără numai acesta, ce este de alt neam?

¹⁹Și i-au zis lui: scoală-te și mergi, credința ta te-a mântuit.

²⁰Și întrebat fiind de Farisei, când va venì împărăția lui Dumnezeu, au răspuns lor și au zis: nu va venì împărăția lui Dumnezeu cu pândire.

²¹Nici vor zice, iată aici sau iată acolo; că iată împărăția lui Dumnezeu înlăuntru vostru este.

²²Și au zis către ucenici: vor venì zile când veți poftì una din zilele Fiului Omului să vedeți și nu veți vedeà.

²³Și vor zice vouă: iată aici sau iată acolo, să nu mergeți, nici să urmați.

²⁴Că precum fulgerul care fulgeră din partea cea de supt cer, preste partea cea de supt cer luminează; așà va fi și Fiul Omului în ziua sa.

²⁵Iar întâiu i se cade lui multe a pătimì și a fi lepădat de neamul acesta.

²⁶Și precum a fost în zilele lui Noe, așà va fi și în zilele Fiului Omului.

²⁷Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până la ziua în care a intrat Noe în corabie, și a venit potopul și a pierdut pre toți.

²⁸Așijderea și precum a fost în zilele lui Lot, mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădiau, zidiau;

²⁹Iar în care zi a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și piatră pucioasă din cer, și a pierdut pre toți.

³⁰Într’acest chip va fi în ziua în care Fiul Omului se va arătà.

³¹Într’acea zi cela ce va fi deasupra casei și vasele lui în casă, să nu se pogoare să le ià pre ele, și cel ce va fi în câmp, asemenea să nu se întoarcă înapoi.

³²Aduceți-vă aminte de muierea lui Lot.

³³Oricine va căutà sufletul său să’l mântuiască, pierde’l-va pre el, și cine îl va pierde, îl va învià pre el.

³⁴Zic vouă: într’această noapte vor fi doi într’un pat; unul se va luà și altul se va lăsà.

³⁵Două vor măcinà împreună; una se va luà și alta se va lăsà.

³⁶Doi vor fi în câmp, unul se va luà și altul se va lăsà.

³⁷Și răspunzând au zis lui: unde Doamne? Iar el au zis lor: unde va fi trupul, acolo se vor adunà și vulturii.