Luca 18

¹Și ziceà și pildă lor, că se cade în toată vremea a se rugà și a nu se lenevì, zicând:

²Un judecător oarecare erà într’o cetate, care de Dumnezeu nu se temeà și de om nu se rușinà.

³Erà și o văduvă în cetatea aceea și venià la dânsul, zicând: izbăvește-mă de pârâșul meu.

⁴Și nu vreà în multă vreme; iar după aceea a zis întru sine: deșì de Dumnezeu nu mă tem, și de om nu mă rușinez;

⁵Dar pentru că îmi face supărare văduva aceasta, o voiu izbăvì pre ea; ca nu până în sfârșit venind să mă supere.

⁶Și au zis Domnul: auziți ce grăiește judecătorul nedreptăței?

⁷Dar Dumnezeu au nu va face izbăvire aleșilor săi, cari strigă către dânsul ziua și noaptea, de și îndelung îi rabdă pre dânșii?

⁸Zic vouă, că va face izbăvirea lor curând. Însă când va venì Fiul Omului, oare va aflà credința pre pământ?

⁹Și au zis și către oarecari ce se nădăjduiau întru sine cum că sunt drepți și defăimau pre ceilalți, pilda aceasta:

¹⁰Doi oameni s’au suit în Biserică să se roage, unul Fariseu și altul Vameș.

¹¹Fariseul stând, așà se ruga întru sine: Dumnezeule, mulțumescu’ți, că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preacurvari, sau ca și acest Vameș.

¹²Postesc de două ori în săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig.

¹³Iar Vameșul de departe stând nu vreà nici ochii săi la cer să’i ridice, ci își băteà pieptul său zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.

¹⁴Zic vouă, s’a pogorît acesta mai îndreptat la casa sa, decât acela, că tot cel ce se înalță pre sine, se va smerì; iar cel ce se smerește pre sine, se va înălțà.

¹⁵Și aduceau la el și pruncii, ca să se atingă de ei; iar ucenicii văzând, i-au certat pre dânșii.

¹⁶Iar Iisus chemându’i la sine pre ei, au zis: lăsați pruncii să vie la mine și nu’i opriți pre ei, că a unora ca acestora este împărăția lui Dumnezeu.

¹⁷Amin zic vouă: oricine nu va primì împărăția lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intrà într’însa.

¹⁸Și l-a întrebat pre el un boier zicând: Învățătorule bune, ce voiu face să moștenesc vieața veșnică?

¹⁹Iar Iisus i-au zis lui: căci îmi zici bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu.

²⁰Poruncile știi: să nu curvești. Să nu ucizi. Să nu furi. Să nu fii mărturie mincinoasă. Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta.

²¹Iar el a zis: acestea toate le-am păzit din tinerețele mele.

²²Iar Iisus auzind acestea, i-au zis lui: încă una îți lipsește: toate câte ai vinde-le și le împarți săracilor și vei aveà comoară în cer, și vino, urmează mie.

²³Iar el auzind acestea, s’a întristat, că erà bogat foarte.

²⁴Și văzându’l Iisus că s’a întristat, au zis: cât de anevoe vor intrà întru împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!

²⁵Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului, decât bogatul a intrà întru împărăția lui Dumnezeu.

²⁶Iar cei ce au auzit acestea, au zis: și cine poate să se mântuiască?

²⁷Iar el au zis: cele ce nu sunt cu putință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu.

²⁸Și a zis Petru: iată, noi am lăsat toate și am urmat ție.

²⁹Iar el au zis lor: amin grăiesc vouă, că nimeni nu este care și-a lăsat casă, sau părinți sau frați sau femeie, sau feciori pentru împărăția lui Dumnezeu,

³⁰Care să nu ià cu mult mai mult în vremea aceasta și în veacul cel viitor vieață veșnică.

³¹Și luând cu sine pre cei doisprezece, au zis către ei: iată ne suim în Ierusalim și se vor împlinì toate cele scrise prin proroci pentru Fiul Omului.

³²Că se va dà neamurilor și se va batjocorì și se va ocărî și se va scuipì.

³³Și bătându’l, îl vor omorî pre el și a treia zi va învià.

³⁴Iar ei nimic dintr’acestea n’au înțeles, și erà cuvântul acesta ascuns dela ei, și nu cunoșteau cele ce se grăiau.

³⁵Și a fost când s’au apropiat el de Ierihon, un orb ședea lângă cale cerșind.

³⁶Și auzind norodul trecând, a întrebat ce este aceasta.

³⁷Și i-a zis lui, că Iisus Nazarineanul trece.

³⁸Și a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluește-mă.

³⁹Iar cei ce mergeau înainte certau pre el să tacă, iar el cu mult mai vârtos striga: Fiul lui David, miluește-mă.

⁴⁰Și stând Iisus, au poruncit să’l aducă pre el la sine; iar apropiindu-se el de dânsul, l-au întrebat zicând:

⁴¹Ce voiești să’ți fac? Iar el a zis: Doamne, să văz.

⁴²Și Iisus i-au zis lui: vezi, credința ta te-a mântuit.

⁴³Și îndată a văzut, și a mers după el, slăvind pre Dumnezeu, și tot norodul văzând, a dat laudă lui Dumnezeu.