Luca 19

¹Și intrând, treceà prin Ierihon.

²Și iată un om anume Zacheu, și acesta erà mai mare vameșilor și erà bogat.

³Și căutà să vază pre Iisus cine este, și nu puteà de norod, că erà mic de stat.

⁴Și alergând înainte, s’a suit într’un dud ca să’l vază pre el, că pre acolo vreà să treacă.

⁵Și dacă au venit la locul acela, căutând Iisus, l-au văzut pre dânsul, și au zis către dânsul: Zachee, grăbește de te pogoară că astăzi în casa ta mi se cade să fiu.

⁶Și grăbindu-se s’a pogorît, și l-a primit pre dânsul bucurându-se.

⁷Și văzând toți cârtiau zicând: că la un om păcătos au intrat să găzduiască.

⁸Iar Zacheu stând, a zis către Domnul: iată jumătate de avuția mea, Doamne, o dau săracilor, și de am năpăstuit pre cinevà cu ceva, întorc împătrit.

⁹Și au zis către el Iisus: astăzi s’a făcut mântuire casei acesteea, pentrucă și acesta fiu al lui Avraam este.

¹⁰Că au venit Fiul Omului să caute și să mântuiască pre cel pierdut.

¹¹Și ascultând ei acestea, adăogând au zis o pildă, pentrucă erà el aproape de Ierusalim, și li se păreà lor cum că îndată va să se arate împărăția lui Dumnezeu.

¹²Deci au zis: un om oarecare de bun neam, s’a dus într’o țară departe să’și ià lui împărăție și să se întoarcă.

¹³Și chemând zece slugi ale sale, le-a dat lor zece mnas, și a zis către ei: neguțătoriți până voiu venì.

¹⁴Iar cetățenii lui îl urau pre el, și au trimis solie după el zicând: nu voim pre acesta să împărățiască preste noi.

¹⁵Și a fost când s’a întors el luând împărăția, a zis să se cheme la dânsul slugile acelea, cărora dedese argintul, ca să știe cine ce a neguțătorit.

¹⁶Și a venit cel dintâiu zicând: doamne, mnaoa ta a agonisit zece mnas.

¹⁷Și a zis lui: bine, slugă bună, că întru puțin ai fost credincios, să aibi putere preste zece cetăți.

¹⁸Și a venit cel al doilea zicând: doamne, mnaoa ta a făcut cinci mnas.

¹⁹Și a zis și acestuia: și tu fii preste cinci cetăți.

²⁰Și altul a venit zicând: doamne, iată mnaoa ta, care o am ținut legată în măhramă;

²¹Că m’am temut de tine, pentrucă om aspru ești; iei ce n’ai pus și seceri ce n’ai semănat.

²²Și i-a zis: din gura ta te voiu judecà, slugă vicleană. Ai știut că eu om aspru sunt, luând ce n’am pus și secerând ce n’am semănat.

²³Dar pentruce n’ai dat argintul meu schimbătorilor și venind eu l-aș fi cerut cu dobândă?

²⁴Și celor ce stau înainte le-a zis: luați dela el mnaoa și o dați celui ce are zece mnas.

²⁵Și au zis lui: doamne, acela are zece mnas.

²⁶Că zic vouă, că tot celui ce are i se va dà, iar dela cela ce n’are și ce are se va luà dela el.

²⁷Însă pre vrăjmașii mei aceia cari n’au voit să împărățesc preste dânșii, aduceți’i încoace și’i tăiați înaintea mea.

²⁸Și zicând acestea, mergeà înainte, suindu-se în Ierusalim.

²⁹Și a fost când s’a apropiat de Vithfaghi și Vitania, către muntele ce se chiamă al Maslinilor, a trimis doi din ucenicii săi, zicând:

³⁰Mergeți în satul care este înaintea voastră; întru care intrând veți găsi un mânz legat, pre care nimeni din oameni niciodată n’a șezut, dezlegați’l pre el și’l aduceți.

³¹Și de va întrebà cinevà pre voi: pentruce îl dezlegați? Așà să ziceți lui: că Domnului trebuește.

³²Și mergând trimișii, au aflat cum zisese lor.

³³Și dezlegând ei mânzul, au zis stăpânii lui către ei: ce dezlegați mânzul?

³⁴Iar ei au zis: Domnului trebuește.

³⁵Și l-au adus pre el la Iisus, și aruncându’și veșmintele sale pre mânz, au pus pre Iisus deasupra.

³⁶Și mergând el, așterneau veșmintele lor pre cale.

³⁷Și apropiindu-se el la pogorâșul muntelui Maslinilor, a început toată mulțimea ucenicilor bucurându-se a lăudà pre Dumnezeu cu glas mare pentru toate puterile care văzuse,

³⁸Zicând: bine este cuvântat Împăratul cel ce vine întru numele Domnului; pace în cer, și slavă întru cei de sus.

³⁹Și oarecarii Farisei din norod au zis către el: Învățătorule, ceartă’ți ucenicii tăi.

⁴⁰Și răspunzând, au zis lor: zic vouă: că de vor tăceà aceștia, pietrile vor strigà.

⁴¹Și dacă s’au apropiat, văzând cetatea, au plâns de dânsa,

⁴²Zicând: de ai fi cunoscut și tu, măcar în ziua aceasta a ta, cele ce sunt către pacea ta! Iar acum s’au ascuns de către ochii tăi.

⁴³Că vor venì zile asupra ta, și vor pune vrăjmașii tăi șanț împrejurul tău și te vor încunjurà, și te vor îmbulzì de toate părțile.

⁴⁴Și te vor face întocma cu pământul, pre tine și pre feciorii tăi întru tine; și nu vor lăsà întru tine piatră pre piatră; pentrucă n’ai cunoscut vremea cercetărei tale.

⁴⁵Și intrând în biserică, au început a scoate pre cei ce vindeau într’însa și cumpărau, zicând lor:

⁴⁶Scris este: casa mea casă de rugăciune este: iar voi o ați făcut peșteră tâlharilor.

⁴⁷Și erà învățând în toate zilele în biserică. Iar Arhiereii și Cărturarii și Bătrânii norodului căutau pre el să’l piearză.

⁴⁸Și nu aflau ce’i vor face; că tot norodul se ținea de el, ascultându’l pre dânsul.