Ioan 10

¹Amin, amin, grăesc vouă: cela ce nu intră prin ușe în staulul oilor, ci sare pre aiurea, acela fur este și tâlhar.

²Iar cela ce intră prin ușe, păstor este oilor.

³Aceluia portarul îi deschide; și oile ascultă glasul lui; și oile sale le chiamă pre nume, și le scoate pre ele.

⁴Și când scoate oile sale, merge înaintea lor, și oile merg după dânsul; căci cunosc glasul lui.

⁵Iar după cel străin nu merg, ci fug dela dânsul; că nu cunosc glasul străinilor.

⁶Această pildă au zis lor Iisus; iar ei n’au înțeles ce erau acelea ce grăià lor.

⁷Deci iarăș le-au zis lor Iisus: amin, amin, grăesc vouă; eu sunt ușa oilor.

⁸Toți câți au venit mai înainte de mine, furi sunt și tâlhari; ci nu i-au ascultat pre ei oile.

⁹Eu sunt ușa; prin mine de va intrà cinevà, se va mântuì, și va intrà și va ieșì, și pășune va aflà.

¹⁰Furul nu vine, fără numai să fure, și să junghie, și să piarză; eu am venit ca vieață să aibă, și mai mult să aibă.

¹¹Eu sunt Păstorul cel bun; păstorul cel bun sufletul său își pune pentru oi.

¹²Iar năimitul și care nu este păstor, căruia nu sunt oile ale lui, vede lupul venind, și lasă oile, și fuge; și lupul le răpește pre ele, și risipește oile,

¹³Năimitul fuge, că năimit este, și nu îi este lui grije pentru oi.

¹⁴Eu sunt Păstorul cel bun, și cunosc pre ale mele, și mă cunosc de ale mele.

¹⁵Precum mă cunoaște pre mine Tatăl, și eu cunosc pre Tatăl; și sufletul meu îmi pun pentru oi.

¹⁶Și alte oi am, care nu sunt din staulul acesta; și pre acelea mi se cade a le aduce, și glasul meu vor auzì; și va fi o turmă și un păstor.

¹⁷Pentru aceasta Tatăl mă iubește pre mine, că eu îmi pun sufletul meu, ca iarăș să’l iau pre el.

¹⁸Nimeni nu’l ià pre el dela mine, ci eu îl pun pre el de sinemi. Stăpânire am să’l pun, și stăpânire am iarâș să’l iau pre el. Această poruncă am luat dela Tatăl meu.

¹⁹Deci iarăș s’a făcut pricire între Iudei pentru cuvintele acestea.

²⁰Și ziceau mulți dintr’înșii: drac are, și este nebun; pentruce îl ascultați pre el?

²¹Alții ziceau: aceste cuvinte nu sunt de îndrăcit. Au doară poate drac să deschiză ochi ai orbilor?

²²Și se făceà atunci înoirile în Ierusalim, și erà iarnă.

²³Și umblà Iisus în biserică în pridvorul lui Solomon.

²⁴Deci l-au împresurat pre el Iudeii, și i-au grăit lui: până când vei luà sufletele noastre? De ești tu Hristos, spune nouă fără de sfială.

²⁵Răspuns-au lor Iisus: am zis vouă, și nu credeți; lucrurile care eu fac întru numele Tatălui meu, acelea mărturisesc pentru mine.

²⁶Ci voi nu credeți, că nu sunteți din oile mele precum am zis vouă.

²⁷Oile mele glasul meu ascultă, și eu le cunosc pre dânsele, și vin după mine;

²⁸Și eu le dau lor vieață veșnică; și nu vor pierì în veac, și nimeni nu le va răpì pre ele din mâna mea.

²⁹Tatăl meu, care le-au dat mie, mai mare decât toți este; și nimeni nu poate să le răpească pre ele din mâna Tatălui meu.

³⁰Eu și Tatăl una suntem.

³¹Deci Iudeii iarăș au luat pietre ca să arunce asupra lui.

³²Răspuns-au lor Iisus: multe lucruri bune am arătat vouă dela Tatăl meu; pentru care dintr’acestea lucruri cu pietre aruncați asupra mea?

³³Răspuns-au lui Iudeii, zicând: pentru lucru bun noi nu aruncăm cu pietre asupra ta; ci pentru hulă; că tu om fiind, te faci pre tine Dumnezeu.

³⁴Răspuns-au lor Iisus: au nu este scris în legea voastră: eu am zis: dumnezei sunteți?

³⁵Dacă pre aceia i-a numit dumnezei, către cari a fost cuvântul lui Dumnezeu, și nu poate să se strice scriptura;

³⁶Pre care Tatăl l-au sfințit, și l-au trimes în lume, voi ziceți că hulă grăești; pentru căci am zis: Fiul lui Dumnezeu sunt?

³⁷De nu fac lucrurile Tatălui meu, să nu’mi credeți mie.

³⁸Iar de fac, deșì nu’mi credeți mie, credeți lucrurilor; ca să cunoașteți și să credeți, că Tatăl este întru mine, și eu întru el.

³⁹Deci căutau iarăș să’l prinză pre el; și au ieșit din mâna lor.

⁴⁰Și au mers iarăș de ceea parte de Iordan în locul unde a fost Ioan întâiu botezând; și au rămas acolo.

⁴¹Și mulți veniau la dânsul, și ziceau: Ioan nici un semn n’a făcut; iar toate câte a zis Ioan pentru acesta, adevărate erau.

⁴²Și mulți au crezut acolo într’însul.