Matei 8

¹Și pogorându-se el din munte, au mers după dânsul noroade multe.

²Și iată un lepros venind se închină lui, zicând: Doamne, de vei vreà, poți să mă curățești.

³Și tinzând Iisus mâna, s’au atins de dânsul, zicând: voiesc, curățește-te! Și îndată s’a curățit lepra lui.

⁴Și au zis Iisus lui: vezi, nimănui să nu spui, ci mergi de te arată pe sineți preotului, și dù darul care a poruncit Moisì, întru mărturie lor.

⁵Și intrând Iisus în Capernaum, s’a apropiat de dânsul un sutaș, rugându’l pre el,

⁶Și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă bolnav, cumplit chinuindu-se.

⁷Și au zis Iisus lui: Eu venind îl voiu tămăduì pre dânsul.

⁸Iar sutașul răspunzând a zis: Doamne, nu sunt vrednic ca să intri supt acoperemântul meu, ci numai zì cu cuvântul, și se va tămăduì sluga mea;

⁹Că și eu sunt om supt stăpânire, având supt sinemi slujitori, și zic acestuia: mergi, și merge; și altuia: vino, și vine; și slugei mele: fă aceasta, și face.

¹⁰Iar Iisus auzind aceasta s’au minunat și au zis celor ce veneau după dânsul: amin grăiesc vouă: nici întru Israil n’am aflat atâta credință.

¹¹Și grăiesc vouă, că mulți dela răsărit și dela apus vor venì și se vor odihnì cu Avraam și cu Isaac și cu Iacov, întru împărăția cerurilor.

¹²Iar fiii împărăției vor fi goniți întru întunerecul cel mai dinafară; acolo va fi plâns și scârșnirea dinților.

¹³Și au zis Iisus sutașului: mergi, și cum ai crezut, fie ție! Și s’a tămăduit sluga lui întru acel ceas.

¹⁴Și venind Iisus în casa lui Petru, au văzut pe soacra lui zăcând și aprinsă de friguri.

¹⁵Și s’au atins de mâna ei și o au lăsat pre dânsa frigurile, și s’a sculat și slujià lui.

¹⁶Iar făcându-se seară, au adus lui pre mulți îndrăciți și au scos duhurile numai cu cuvântul, și pre toți bolnavii i-au tămăduit,

¹⁷Ca să se plinească ceeace s’a zis prin prorocul Isaia, care grăiește: acesta neputințele noastre au luat și boalele noastre au purtat.

¹⁸Și văzând Iisus noroade multe împrejurul său, au poruncit ucenicilor să meargă de cea parte.

¹⁹Și apropiindu-se un cărturar, i-a zis lui: Învățătorule, voiu să merg după tine, ori unde vei merge.

²⁰Și au grăit Iisus lui: vulpile au vizuini și pasările cerului cuiburi, iar Fiul Omului n’are unde să’și plece capul.

²¹Iar altul din ucenicii lui i-a zis lui: Doamne, dă’mi voe întâi să merg să îngrop pe tatăl meu.

²²Iar Iisus i-au zis lui: vino după mine, și lasă morții să’și îngroape pre morții lor.

²³Și intrând el în corabie, au mers după dânsul ucenicii lui.

²⁴Și iată, vifor mare s’a făcut în mare, cât se acoperià corabia de valuri; iar el dormià.

²⁵Și venind ucenicii lui, l-au deșteptat pre el, zicând: Doamne, mântuește-ne, că pierim.

²⁶Și le-au grăit lor: ce sunteți înfricoșați, puțin credincioșilor? Atunci sculându-se, au certat vânturile și marea, și s’a făcut liniște mare.

²⁷Iar oamenii se mirau, grăind: cine este acesta, că și vânturile și marea ascultă pre el?

²⁸Și trecând el de ceea parte, în laturea Gherghesenilor, l-au întâmpinat pre dânsul doi îndrăciți, ieșind din mormânturi, foarte cumpliți, cât nu puteà nimenea să treacă pre calea aceea.

²⁹Și iată, au strigat grăind: ce este nouă și ție, Iisuse, Fiiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme să ne muncești pre noi?

³⁰Și erà departe de dânșii o turmă mare de porci, păscând.

³¹Iar dracii îl rugau pre el, zicând: de ne gonești pre noi, dă-ne voe să ne ducem în turma cea de porci.

³²Și au zis lor: mergeți! Iar ei ieșind, au mers în turma cea de porci, și îndatăși a sărit toată turma de porci de pre țărmuri în mare, și s’a înnecat în apă.

³³Iar păstorii au fugit, și intrând în cetate, au spus de toate, și cele de cei îndrăciți.

³⁴Și iată toată cetatea a ieșit întru întâmpinarea lui Iisus, și văzându’l pre dânsul, l-au rugat ca să treacă din hotarele lor.