Marca 7

¹Și s’au adunat la dânsul Fariseii și unii din Cărturari, cari veniseră din Ierusalim.

²Și văzând pre oarecari din ucenicii lui cu mâinile necurate, adică nespălate, mâncând pâine, i-au prihănit.

³Că Fariseii și toți Iudeii, de nu’și vor spălà mâinile până în cot, nu mănâncă, ținând așezământul bătrânilor.

⁴Și din târg venind, de nu se vor spălà, nu mănâncă; și altele multe sunt, care au luat a le țineà: spălarea paharelor și a urcioarelor și a căldărilor și a paturilor.

⁵După aceea l-au întrebat pre el Fariseii și Cărturarii: pentru ce ucenicii tăi nu umblă dupre așezământul bătrânilor, ci cu mâinile nespălate mănâncă pâine?

⁶Iar el răspunzând, au zis lor: bine a prorocit Isaia pentru voi, fățarnicilor, precum este scris: norodul acesta cu buzele mă cinstește, iar inima lor departe stă dela mine;

⁷Și înzadar mă cinstesc, învățând învățături, porunci omenești.

⁸Că lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți așezământul bătrânilor, spălarea urcioarelor și a paharelor, și alte asemenea ca acestea multe faceți.

⁹Și ziceà lor: bine, lepădați porunca lui Dumnezeu, ca să păziți așezământul vostru?

¹⁰Că Moisì a zis: cinstește pre tatăl tău și pre muma ta; și: cela ce va grăì de rău pre tatăl său sau pre muma sa, cu moarte să moară.

¹¹Iar voi ziceți: de va zice omul tatălui său sau mumei sale: corban, adică: dar este aceea cu care te-ai fi folosit dela mine,

¹²Și nu’l mai lăsați pre dânsul să mai facă cevà tatălui său sau mumei sale.

¹³Călcând cuvântul lui Dumnezeu pentru așezământul vostru, care l-ați dat; și asemenea ca acestea multe faceți.

¹⁴Și chemând la sine pre tot norodul, au zis lor: ascultați-mă pre mine toți și înțelegeți.

¹⁵Nimic nu este dinafară de om, ce intră într’însul, care poate să’l spurce pre el; ci cele ce ies dintr’însul, acelea sunt care spurcă pre om.

¹⁶De are cinevà urechi de auzit, auză.

¹⁷Și după ce au intrat în casă, dela norod, l-au întrebat pre el ucenicii lui pentru pildă.

¹⁸Și le-au zis lor: și voi așà de neînțelegători sunteți? Au nu vă pricepeți, că tot ce intră în om dinafară, nu poate să’l spurce?

¹⁹Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese pre afedron, curățind toate bucatele.

²⁰Și ziceà, că ceea ce iese din om, aceea spurcă pre om.

²¹Că dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile cele rele, preacurviile, curviile, uciderile,

²²Furtișagurile, asupririle, vicleșugurile, înșelăciunile, înverșunările, ochiul viclean, hula, trufia, nebunia.

²³Toate relele acestea ies dinlăuntru și spurcă pre om.

²⁴Și sculându-se de acolo, s’au dus în hotarele Tirului și ale Sidonului, și intrând în casă, vreà să nu știe nimeni de el, dar n’au putut să se tăinuiască.

²⁵Că auzind o muiere pentru dânsul, a cărei fiică aveà duh necurat, venind a căzut la picioarele lui.

²⁶Și erà muierea elină, de neam din Finichia Siriei. Și’l rugà pre el ca să goniască dracul din fiica ei.

²⁷Iar Iisus au zis ei: lasă să se sature întâiu fiii; că nu este bine a luà pâineà fiilor și a o aruncà câinilor.

²⁸Iar ea răspunzând a zis lui: adevărat Doamne, că și câinii supt masă mănâncă din sfărâmiturile fiilor.

²⁹Și au zis ei: pentru acest cuvânt, mergi, a ieșit dracul din fiica ta.

³⁰Și mergând la casa sa, a aflat pre dracul ieșit, și pre fiică zăcând în pat.

³¹Și iarăș ieșind din hotarele Tirului și ale Sidonului, au venit la marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolei.

³²Și au adus la dânsul un surd, grăind anevoe, și l-au rugat pre dânsul ca să’și pună mâna preste el.

³³Și luându’l pre el din mulțime deosebi, au pus degetele sale în urechile lui, și scuipind, s’a atins de limba lui.

³⁴Și căutând la cer, au suspinat și au zis lui: effatta, ce este: deșchide-te.

³⁵Și îndatăș s’au deschis auzurile lui și s’a deslegat legătura limbei lui și grăià drept.

³⁶Și au poruncit lor ca să nu spună nimănui; însă pre cât el le poruncià lor, ei mai mult vestiau;

³⁷Și preste măsură se mirau, zicând: toate le-au făcut bine; și pre surzi i-au făcut de aud, și pre muți de grăesc.