Lasă recunoștința să devină grijă

¹⁰Și m’am bucurat întru Domnul foarte, căci iată oarecând ați înflorit a purtà grija de mine; precum și purtați, dar n’ați avut vreme cu prilej.

¹¹Nu doară că pentru lipsă zic; că eu m’am deprins întru care sunt, îndestulat a fi.

¹²Știu și a mă smerì, știu și a aveà de prisosit; întru tot și întru toate m’am învățat, și a mă săturà și a flămânzì și a aveà de prisosit și a fi lipsit.

¹³Toate le pot întru Hristos, cel ce mă întărește.

¹⁴Însă bine ați făcut, de v’ați făcut împreună părtași necazului meu

¹⁵Și știți și voi Filippisenilor, că la începutul evangheliei, când am ieșit din Machedonia, nici o biserică n’a făcut împărtășire cu mine în cuvânt de dare și de luare, fără numai voi singuri.

¹⁶Că și în Tesalonic și odată și de două ori cele spre trebuința mea ați trimes.

¹⁷Nu că doară caut darea; ci caut rodul cel prisositor spre folosul vostru.

¹⁸Am luat toate, și am de prisosit; umplutu-m’am luând dela Epafrodit cele trimese dela voi, miros cu bună mireazmă, jertfă primită, bine plăcută lui Dumnezeu.

¹⁹Iar Dumnezeul meu să împlinească toată trebuința voastră după bogăția sa întru slavă prin Hristos Iisus.

²⁰Iar lui Dumnezeu și Tatălui nostru slava în vecii vecilor, Amin.