Un loc pentru întrebările tale

¹³Și iată doi dintre ei mergeau într’aceeași zi la un sat, care erà departe de Ierusalim ca la șasezeci de stadii, al cărui nume Emmaus.

¹⁴Și aceia vorbiau între sine de toate cele ce se întâmplase.

¹⁵Și a fost când vorbiau ei și se întrebau, și însuș Iisus apropiindu-se, mergeà împreună cu dânșii.

¹⁶Iar ochii lor se țineau, ca să nu’l cunoască pre el.

¹⁷Și au zis către ei: ce sunt cuvintele acestea de care vă întrebați între voi mergând, și sunteți triști?

¹⁸Și răspunzând unul, al cărui nume erà Cleopa, a zis către el: tu singur ești nemernic în Ierusalim, și nu știi cele ce s’au făcut întru el în zilele acestea?

¹⁹Și el au zis lor: care? Iar ei au zis lui: cele pentru Iisus Nazarineanul, care erà bărbat proroc, puternic în lucru și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tot norodul.

²⁰Cum l-au dat pre el Arhiereii și Boierii noștri spre judecată de moarte și l-au răstignit pre dânsul.

²¹Iar noi nădăjduiam că acela este cel ce va să izbăvească pre Israil, ci cu toate acestea, a treia zi este astăzi de când s’au făcut acestea.

²²Ci și niște femei dintr’ale noastre ne-au spăimântat pre noi, care au fost la mânecate la mormînt;

²³Și neaflând trupul lui, au venit zicând, că și vedere de îngeri să fi văzut, cari zic că este el viu.

²⁴Și s’au dus unii dintru noi la mormînt și au aflat așà precum și femeile au zis; iar pre el nu l-au văzut.

²⁵Și el au zis către ei: o nepricepuților și zăbavnici cu inima a crede toate câte au grăit prorocii;

²⁶Au nu trebuià a pătimì acestea Hristos, și a intrà întru slava sa?

²⁷Și începând dela Moisì și dela toți prorocii, tâlcuià lor din toate scripturile cele ce erau pentru el.

²⁸Și s’au apropiat de satul la care mergeau, și el se făcea a merge mai departe.

²⁹Și l-au îndemnat pre el zicând: rămâi cu noi, căci către seară este și s’a plecat ziua. Și au intrat să rămâie cu dânșii.

³⁰Și a fost când au șezut el cu ei, luând pâinea, au binecuvântat și frângând au dat lor.

³¹Și li s’au deschis lor ochii și l-au cunoscut pre dânsul; și el s’au făcut nevăzut de dânșii.

³²Și a zis unul către altul: au nu erà inima noastră arzând întru noi, când grăia nouă pre cale și când ne tâlcuià scripturile?

³³Și sculându-se într’acel ceas, s’au întors în Ierusalim, și au aflat adunați pre cei unsprezece și pre cei ce erau cu dânșii,

³⁴Cari ziceau: s’au sculat Domnul cu adevărat și s’au arătat lui Simon.

³⁵Și el povestiau cele ce se făcuse pre cale, și cum s’a cunoscut de dânșii întru frângerea pâinei.