Întâlniri cu Isus

¹⁴Și după ce s’a prins Ioan, au venit Iisus în Galileea, propoveduind Evanghelia împărăției lui Dumnezeu,

¹⁵Și zicând, că s’a plinit vremea și s’a apropiat împărăția lui Dumnezeu; pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.

¹⁶Și umblând pre lângă marea Galileei, au văzut pre Simon și pre Andrei fratele lui, aruncând mreaja în mare, (că erau pescari).

¹⁷Și le-au zis lor Iisus: veniți după mine, și vă voiu face pre voi a fi vânători de oameni.

¹⁸Și îndatăș lăsându’și mrejele, au mers după dânsul.

¹⁹Și de acolo mergând mai ’nainte puțin, au văzut pre Iacov al lui Zevedei și pre Ioan fratele lui, dregându’și și ei mrejele în corabie.

²⁰Și îndatăș i-au chemat pre dânșii; și lăsând pre tatăl lor Zevedei în corabie, împreună cu năimiții, s’au dus după dânsul.

¹Și erà apropiindu-se de dânsul toți vameșii și păcătoșii ca să’l asculte pre el.

²Și cârtiau Fariseii și Cărturarii zicând: acesta pre păcătoși primește și mănâncă cu dânșii.

³Și au zis către ei pilda aceasta, grăind:

⁴Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând una dintru ele, au nu lasă pre cele nouăzeci și nouă în pustie și merge după cea pierdută, până când o află pre ea?

⁵Și aflându-o o pune pre umerile sale bucurându-se.

⁶Și venind la casa sa, chiamă prietenii și vecinii, zicând lor: bucuratì-vă cu mine, că am găsit oaia mea cea pierdută.

⁷Zic vouă: că așà va fi bucurie în cer de un păcătos ce se pocăește, decât de nouăzeci și nouă de drepți, cărora nu le trebuește pocăință.

¹⁶Că așà au iubit Dumnezeu lumea, cât și pre Fiul său cel unul născut l-au dat, ca tot cel ce crede întru el să nu piară, ci să aibă vieață veșnică.

¹⁷Că n’au trimis Dumnezeu pre Fiul său în lume ca să judece lumea; ci ca să se mântuiască lumea prin el.

¹⁸Cela ce crede întru el, nu se judecă; iar cela ce nu crede, iată este judecat, că n’a crezut întru numele celui unuia născut Fiului lui Dumnezeu.

¹⁹Iar aceasta este judecata, că lumina au venit în lume, și au iubit oamenii mai mult întunerecul decât lumina, că erau faptele lor rele.

²⁰Că tot cela ce face rele, urăște lumina, și nu vine la lumină, ca să nu se vădiască lucrurile lui.

²¹Iar cela ce face adevărul, vine la lumină, ca să se arate lucrurile lui, că întru Dumnezeu sunt lucrate.

¹Iar văzând pre noroade, s’au suit în munte; și șezând el, au venit către dânsul ucenicii lui,

²Și deschizându’și gura sa, îi învățà pre ei, zicând:

³Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este împărăția cerurilor.

⁴Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâià.

⁵Fericiți cei blânzi, că aceia vor moștenì pământul.

⁶Fericiți cei ce flămânzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor săturà.

⁷Fericiți cei milostivi, că aceia se vor miluì.

⁸Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedeà pre Dumnezeu.

⁹Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chemà.

¹⁰Fericiți cei izgoniți pentru dreptate, că acelora este împărăția cerurilor.

¹¹Fericiți veți fì când vă vor ocărî pre voi și vă vor gonì și vor zice tot cuvântul rău împrotiva voastră, mințind pentru mine.

¹²Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri; că așà au gonit pre prorocii cei mai înainte de voi.

²⁵Și iată, un legiuitor s’a sculat, ispitindu’l pre el și zicând: Învățătorule, ce voiu face să moștenesc vieața cea veșnică?

²⁶Iar el au zis: în lege ce este scris? Cum citești?

²⁷Iar el răspunzând a zis: să iubești pre Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată vârtutea ta, și din tot cugetul tău și pre aproapele tău ca însuți pre tine.

²⁸Și i-au zis lui: drept ai răspuns: aceasta fă și vei fi viu.

²⁹Iară el vrând să se îndrepteze pre sine, a zis către Iisus: și cine este aproapele meu?

³⁰Iar Iisus răspunzând, au zis: un om oarecare se pogorà din Ierusalim în Ierihon și a căzut în tâlhari, cari desbrăcându’l pre el și rănindu’l, s’au dus, lăsându’l abia viu.

³¹Și după întâmplare un preot se pogorà pre calea aceea și văzându’l pre dânsul, a trecut pre alăturea.

³²Așijderea și un Levit, fiind la acel loc, viind și văzându’l pre el, a trecut pre alăturea.

³³Iar un Samarinean mergând pre cale, a venit la el și văzându’l i s’a făcut milă.

³⁴Și apropiindu-se, a legat ranele lui, turnând untdelemn și vin; și puindu’l pre dobitocul lui, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el.

³⁵Și a doua zi ieșind și scoțând doi dinari, a dat gazdei și i-au zis lui: poartă grijă de dânsul și orice vei mai cheltuì, eu când mă voiu întoarce, voiu dà ție.

³⁶Deci care dintru acei trei, ți se pare a fi de aproape celui ce căzuse în tâlhari?

³⁷Iară el a zis: cela ce a făcut milă cu dânsul. Iar Iisus au zis lui: mergi de fă și tu asemenea.

¹Eu sunt buciumul viței cel adevărat, și Tatăl meu lucrătorul este.

²Toată vița care nu aduce roadă întru mine, o scoate pre ea, și toată care aduce roadă, o curățește pre ea, ca mai multă roadă să aducă.

³Acum voi curați sunteți pentru cuvântul care am grăit vouă.

⁴Rămâneți întru mine și eu întru voi. Precum vița nu poate să aducă roadă din sine singură, de nu va rămâneà în bucium, așà nici voi, de nu veți rămâneà întru mine.

⁵Eu sunt buciumul viței, voi vițele, cela ce rămâne întru mine și eu întru el, acesta aduce roadă multă, că fără de mine nu puteți face nimic.

⁶De nu rămâne cinevà întru mine, se scoate afară ca vița și se usucă, și o adună pre ea și în foc o aruncă și arde.

⁷De veți rămâneà întru mine, și cuvintele mele de vor rămâneà întru voi, orice veți vreà veți cere, și se va face vouă.

⁸Întru aceasta s’au proslăvit Tatăl meu, ca roadă multă să aduceți, și să vă faceți ai mei ucenici.

⁹Precum m’au iubit pre mine Tatăl, și eu v’am iubit pre voi, rămâneți întru dragostea mea.

¹⁰De veți păzi poruncile mele, veți rămâneà întru dragostea mea, precum eu poruncile Tatălui meu am păzit, și rămân întru dragostea lui.

¹¹Acestea am grăit vouă, ca bucuria mea întru voi să rămâe, și bucuria voastră să se plinească.

¹²Aceasta este porunca mea, ca să vă iubiți unul pre altul, precum eu v’am iubit pre voi.

¹³Și iată doi dintre ei mergeau într’aceeași zi la un sat, care erà departe de Ierusalim ca la șasezeci de stadii, al cărui nume Emmaus.

¹⁴Și aceia vorbiau între sine de toate cele ce se întâmplase.

¹⁵Și a fost când vorbiau ei și se întrebau, și însuș Iisus apropiindu-se, mergeà împreună cu dânșii.

¹⁶Iar ochii lor se țineau, ca să nu’l cunoască pre el.

¹⁷Și au zis către ei: ce sunt cuvintele acestea de care vă întrebați între voi mergând, și sunteți triști?

¹⁸Și răspunzând unul, al cărui nume erà Cleopa, a zis către el: tu singur ești nemernic în Ierusalim, și nu știi cele ce s’au făcut întru el în zilele acestea?

¹⁹Și el au zis lor: care? Iar ei au zis lui: cele pentru Iisus Nazarineanul, care erà bărbat proroc, puternic în lucru și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tot norodul.

²⁰Cum l-au dat pre el Arhiereii și Boierii noștri spre judecată de moarte și l-au răstignit pre dânsul.

²¹Iar noi nădăjduiam că acela este cel ce va să izbăvească pre Israil, ci cu toate acestea, a treia zi este astăzi de când s’au făcut acestea.

²²Ci și niște femei dintr’ale noastre ne-au spăimântat pre noi, care au fost la mânecate la mormînt;

²³Și neaflând trupul lui, au venit zicând, că și vedere de îngeri să fi văzut, cari zic că este el viu.

²⁴Și s’au dus unii dintru noi la mormînt și au aflat așà precum și femeile au zis; iar pre el nu l-au văzut.

²⁵Și el au zis către ei: o nepricepuților și zăbavnici cu inima a crede toate câte au grăit prorocii;

²⁶Au nu trebuià a pătimì acestea Hristos, și a intrà întru slava sa?

²⁷Și începând dela Moisì și dela toți prorocii, tâlcuià lor din toate scripturile cele ce erau pentru el.

²⁸Și s’au apropiat de satul la care mergeau, și el se făcea a merge mai departe.

²⁹Și l-au îndemnat pre el zicând: rămâi cu noi, căci către seară este și s’a plecat ziua. Și au intrat să rămâie cu dânșii.

³⁰Și a fost când au șezut el cu ei, luând pâinea, au binecuvântat și frângând au dat lor.

³¹Și li s’au deschis lor ochii și l-au cunoscut pre dânsul; și el s’au făcut nevăzut de dânșii.

³²Și a zis unul către altul: au nu erà inima noastră arzând întru noi, când grăia nouă pre cale și când ne tâlcuià scripturile?

³³Și sculându-se într’acel ceas, s’au întors în Ierusalim, și au aflat adunați pre cei unsprezece și pre cei ce erau cu dânșii,

³⁴Cari ziceau: s’au sculat Domnul cu adevărat și s’au arătat lui Simon.

³⁵Și el povestiau cele ce se făcuse pre cale, și cum s’a cunoscut de dânșii întru frângerea pâinei.