Citește pasajul.
38Și a fost când se duceau ei, și el au intrat într’un sat; iar o muiere numele ei Marta l-a primit pre el în casa sa.
39Și aceea aveà o soră ce se chemà Maria, carea și șezând lângă picioarele lui Iisus, ascultà cuvintele lui.
40Iar Marta se silià spre multă slujbă și stând a zis: Doamne, au nu socotești că soru-mea singură m’a lăsat să slujesc? Ci zì ei ca să’mi ajute.
41Și răspunzând Iisus, au zis ei, Marto, Marto, te grijești și spre multe te silești;
42Ci un lucru trebuește, iar Maria partea cea bună și-a ales, carea nu se va luà dela dânsa.
01
Stabiliți un scop mic și clar
Alegeți un pasaj întreg și spuneți scopul întâlnirii: să îl înțelegeți împreună și să vă gândiți la un răspuns. Prima conversație nu trebuie să rezolve toate întrebările despre Biblie. Stabiliți ora de încheiere și permiteți fiecăruia să nu răspundă la o întrebare personală.
Pentru acest exemplu, folosiți Luca 10:38–42, redat mai jos. Citiți aceeași traducere, pentru ca diferențele de formulare să nu întrerupă primele observații. Dacă vreți să comparați traduceri, faceți aceasta separat. Punctul comun de pornire ajută la deosebirea unei diferențe de text de una de interpretare.
02
Minutele 1–8: citiți și observați
Citiți pasajul o dată cu voce tare. Lăsați o scurtă tăcere, apoi citiți-l din nou, poate prin vocea celeilalte persoane. Fiecare notează două observații înainte de discuție: cine vorbește, ce face cineva, un cuvânt repetat sau un contrast.
Împărtășiți observațiile fără a vă evalua imediat viețile. În această scenă, puteți observa poziția Mariei, munca și cererea Martei și răspunsul lui Isus. Aceste detalii sunt punctul de pornire. Afirmația că cineva este mereu ca Marta este deja o interpretare și poate închide conversația înainte de a începe.
03
Minutele 9–18: explorați împreună o întrebare
Întrebați ce este neclar sau surprinzător. Alegeți o singură întrebare, fără a trece în grabă prin toate posibilitățile. Reveniți la cuvintele pasajului și la contextul apropiat. Fiecare poate explica detaliul care îi susține lectura și locul unde rămâne nesigur.
Dacă nu sunteți de acord, redați corect înțelegerea celuilalt înainte de a răspunde. Deosebiți ce spune textul explicit de ceea ce deduceți. Puteți lăsa o întrebare nerezolvată și alege o lectură utilă pentru mai târziu. Acordul obținut prin presiune ajută mai puțin decât înțelegerea clară a diferenței dintre lecturile voastre.
04
Minutele 19–26: gândiți-vă la un răspuns, fără a-l impune
Invitați fiecare persoană să numească ceva la care vrea să reflecteze. În pasajul din Luca, poate fi vorba despre atenție, distragere, resentiment sau felul de a cere ceva. Nu trebuie să concluzionați că munca practică este neimportantă; scena cere mai multă grijă.
Fiecare decide dacă vrea să împărtășească o legătură personală. Nu îi prescrieți celuilalt ce trebuie să schimbe. Dacă vă rugați împreună, întrebați ce ar dori să includă rugăciunea, fără a transforma interpretarea voastră despre viața sa într-o rugăciune rostită asupra lui. Un răspuns scurt și liber oferit este suficient.
05
Minutele 27–30: păstrați o notă și un pas următor
Scrieți o observație de păstrat și o întrebare fără răspuns. Hotărâți dacă reveniți la pasaj, îi citiți contextul mai larg sau treceți la o altă scenă întreagă. Încheiați la ora stabilită, pentru ca exercițiul să rămână ușor de repetat.
După aceea, gândiți-vă la conversație. A avut fiecare loc? Ați revenit la text? A ocupat o poveste personală întreaga discuție sau a împiedicat o schemă rigidă o întrebare utilă? Ajustați un lucru pentru data viitoare. Formatul susține atenția și ascultarea; nu este o reprezentație de executat perfect.
DE LA LECTURĂ LA PRACTICĂ
Încearcă o conversație cu două roluri diferite.
Folosește Luca 10:38–42Pasajul de deasupra. O persoană descrie o observație în timp ce cealaltă pune o întrebare care îi ajută să explice. Atunci schimbă rolurile. Scopul este acela de a acorda o atenție comună, nu o dezbatere pe care cineva trebuie să o câștige.
- Să-l lăsăm pe primul cititor să identifice un detaliu și să arate versetul unde apare.
- Pune o întrebare clară, cum ar fi "Ce te-a condus la această lectură?" înainte de a oferi un punct de vedere diferit.
- Apropiați de un lucru pe care fiecare persoană l-a observat prin celălalt, și o întrebare pe care trebuie să o ducă la următoarea întâlnire.
Vezi un exemplu de răspuns
Un cititor observă cererea Martei; celălalt observă cum i se adresează Isus. Putem compara aceste detalii fără a atribui nici o persoană în conversația noastră un rol în poveste. Vom lăsa o întrebare despre modul în care setarea modelează schimbul.
Un exemplu de reflecție personală, nu Scriptură.Întrebări pe drum
Trebuie să îl învețe unul pe celălalt?
Nu. Puteți citi ca doi oameni care învață, numind ce observați și ce nu înțelegeți. Dacă o întrebare cere studiu suplimentar, notați-o și stabiliți cum să reveniți la ea.
Ce facem dacă avem credințe diferite?
Stabiliți scopul conversației și lăsați fiecare persoană să își descrie perspectiva fără presiune. Începeți cu observații comune despre text și spuneți clar când treceți la interpretare.
UN MOMENT DE REFLECȚIE
Gândește-te bine la ziua de azi.
Ce întrebare puteți explora împreună fără ca vreunul dintre voi să trebuiască să răspundă imediat?
Alegeți o observație din lectura dumneavoastră și un răspuns care se potrivește cu cea de azi. Un pas mic și specific este mai ușor să te întorci decât o promisiune de a schimba totul.
UN LOC PENTRU CUVINTELE TALE
Un gând de păstrat.
Salvat numai în acest browser pe acest dispozitiv. Cuvintele tale nu sunt trimise la noi. Curățarea datelor browser-ului elimină aceste note.
Scrieți câteva cuvinte când sunteți gata.
